
Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost semnată la San Francisco, la 26 iunie 1945, la încheierea Conferinţei Naţiunilor Unite destinată ''Organizaţiei Internaţionale'' şi a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Reprezentanţi din 50 de ţări s-au întâlnit la San Francisco, la Conferinţa Naţiunilor Unite, pentru a redacta Carta Naţiunilor Unite. Delegaţii au deliberat pe baza propunerilor la care lucraseră reprezentanţii Chinei, Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi ai SUA, la Dumbarton Oaks, în august - octombrie 1944. Carta ONU a fost semnată de reprezentanţii celor 50 de state participante la conferinţa deschisă la 25 aprilie 1945, care au calitatea de membri fondatori ai ONU. Polonia, care a nu a fost reprezentată la conferinţă, a semnat mai târziu documentul şi a devenit unul dintre cele 51 de state membre fondatoare. Termenul "drepturile omului" a fost menţionat de şapte ori în Carta fondatoare a ONU, făcând din promovarea şi protecţia drepturilor omului un scop esenţial şi un principiu călăuzitor al organizaţiei. În 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a adus drepturile omului pe tărâmul dreptului internaţional. De atunci, ONU a protejat cu consecvenţă drepturile omului prin instrumente legale şi activităţi la faţa locului. Consiliul pentru drepturile omului, înfiinţat în 2006, a înlocuit Comisia pentru drepturile omului, creată în urmă cu 60 de ani, ca principal organ interguvernamental independent al ONU, responsabil pentru drepturile omului. Ce instrumente juridice ajută ONU să protejeze drepturile omului? Declaraţia universală a drepturilor omului (1948) a fost primul document legal de protejare a drepturilor universale ale omului. Împreună…
Read More