Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată pe 10 decembrie 1948, a stabilit, pentru prima dată, drepturile și libertățile fundamentale ale tuturor oamenilor. Pentru adoptarea actului normativ s-au parcurs mai mult etape, un rol important în acestea avându-l Eleanor Roosevelt.
Eleanor Roosevelt sa născut în 1884 la New York și a devenit Prima Doamnă a SUA ca soție a lui Franklin D. Roosevelt. Ea a fost un diplomat de succes și a fost primul președinte al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, unde a supervizat elaborarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, una dintre cele mai importante etape ale dezvoltării drepturilor omului la nivel internațional.
Eleanor a rămas orfană în copilărie, dar a răzbit în viață în ciuda dificultăilor. După ce a urmat studiile la Londra, într-un internat, a revenit în Statele Unite și a lucrat ca profesor. S-a căsătorit cu Franklin Delano Roosevelt în 1905, cuplul având șase copii. Căsnicia nu a fost una dintre cele mai fericite, dar Eleanor i-a fost devotată soțului și l-a îngrijit după ce acesta a rămas paralizat în urma unei poliomielite.
Eleanor a fost recunoscută pentru realizările sale în afara carierei politice a soțului său. A ținut prelegeri, cele mai multe cu tema drepturilor civile și apărării femeilor.
După moartea soțului său în 1945, Eleanor a fost numit în calitate de delegat al SUA la Națiunile Unite de către Harry S. Truman. Pe data de 16 februarie 1946, în fața incredibilelor încălcări ale drepturilor omului, victimele celui de-al doilea război mondial, Organizația Națiunilor Unite a înființat o comisie pentru drepturile omului, Eleanor Roosevelt fiind aleasă președintele acesteia. A fost prima persoană învestită în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru Drepturile Omului şi a jucat un rol esenţial în redactarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. În 1968, i-a fost decernat postum Premiul ONU Drepturile Omului.
Eleanor Roosevelt a adus la comisie un angajament îndelungat față de demnitatea și compasiunea umană, experiența îndelungată în politică și lobby și preocuparea ei mai recentă pentru refugiați după cel de-al doilea război mondial. Ea a lucrat la o Declarație Universală a Drepturilor Omului, scriind părți din textul său, ajutând la păstrarea limbii directe, clare și axate pe demnitatea umană.
”Unde încep, până la urmă, drepturile universale ale omului? În locuri mici, aproape de casă – atât de aproape şi atât de mici încât nu se pot vedea pe nicio hartă a lumii. (…) Dacă aceste drepturi nu semnifică nimic aici, acasă, nu au semnificaţie nicăieri. Fără implicarea solidă a cetăţeanului pentru menţinerea lor aproape, vom privi în van după progres în lumea largă”, spunea Eleanor Roosevelt (1884-1962).
